Nu doar Rusia joacă pe un teren neconvențional, ci și Washingtonul. Bătălia se poartă cu altfel de arme, preferându-se „dronele“ financiare. Iar în loc de clasicele „baionete“, în prima linie se află un combatant atipic și neașteptat: Trezoreria, care comandă o armată de avocați și contabili specializați în reconstituirea amprentelor financiare.
Închiderea robinetului cu bani este una dintre „armele inteligente“ dezvoltate după momentul 9/11 pentru a purta războiul împotriva terorismului internațional. Inițial, după atacurile împotriva Gemenilor, s-a crezut că terorismul, în special în versiunea sa jihadistă, nu poate fi descurajat. În timp, Trezoreria și Pentagonul au ajuns la concluzia că principiile descurajării aplicate în vremea Războiului Rece funcționează și împotriva Al Qaeda. În cele din urmă, o rețea teroristă precum Al Qaeda nu putea funcționa într-un vid.
Pentru a supraviețui pe termen lung, componenta operațională propriu-zisă avea nevoie de un întreg sistem, să-i spunem administrativ, de asistență, care să imagineze și să gestioneze scheme complexe de aprovizionare cu bani. În acest context, ținta predilectă devine infrastructura economică subterană: sponsorii și donatorii rețelei. „Dacă atentatorii sinucigași nu pot fi descurajați în momentul detonării, cu totul altfel stau lucrurile în cazul finanțatorilor organizației. (…) Infrastructura de sprijin era formată din diferite tipuri de actori, fiecare având propriile motivații și vulnerabilități“, explică Juan Zarate, arhitectul reinventării Trezoreriei, în memoriile sale. Un lucru devenise cert. Aceasta din urmă era mai degrabă compusă din „true believers“ part-time, din oameni de afaceri vulnerabili, care în majoritatea timpului valorizau mai mult accesul la ingredientele esențiale derulării business-urilor lor: bănci, linii de credit, parteneri de afaceri, investitori, conturi, posibilitatea de a rula bani.
De altfel, tocmai de aceea erau valoroși pentru Al Qaeda, pentru capacitatea lor de a utiliza sistemul financiar global în derularea de activități comerciale legitime. Însă, odată ajunși pe lista neagră a Trezoreriei, deveneau elemente radioactive, active toxice, niște zombies în carantină. Pe scurt, niște gangsteri. Se manipula astfel calculul cost–beneficiu al sectorului privat, unde moneda forte era integritatea, reputația și încrederea. Ecosistemul internațional și interesele comerciale ale unor entități alergice la risc erau astfel stimulate pentru a determina izolarea și respingerea actorilor deveniți nefrecventabili din circuitul economiei albe. Ce bancă normală la cap dorea să fie percepută ca fiind o interfață pentru activități de susținere a terorismului internațional? Riscurile erau majore: amenzi de milioane, chiar miliarde de dolari … continuarea în Revista 22.
